Naufragiul fatal de miercuri al unei nave supraîncărcate cu migranți disperați să ajungă în Europa este doar cel mai recent caz al unui fenomen care nu își găsește rezolvare, scriu The Guardian și Associated Press.
Moartea estimată a aproximativ 500 de oameni, înecați miercuri după scufundarea unei ambarcațiuni supraaglomerate în largul coastelor de sud ale Greciei, a atras din nou atenția asupra celei mai mortale rute de migrație din lume și a eșecului Europei de a rezolva această problemă.
Problema nu este nouă. Aproximativ 27.000 de persoane care încercau să ajungă în Europa au murit sau dispărut în timp ce încercau să traverseze Mediterana, din 2014 și până în prezent.
Peste 21.000 dintre aceste decese au avut loc pe așa-numita rută a Mediteranei centrale, din Libia sau Tunisia spre nord, spre Grecia sau Italia, o traversare care poate dura mai multe zile și care se face adesea în ambarcațiuni nepotrivite și periculos de supraîncărcate.
Ce s-a întâmplat? Paza de coastă, marina și navele comerciale și aeronavele grecești au lansat o vastă operațiune de căutare și salvare după ce barca de pescuit supraaglomerată care plecase din Tobruk, Libia, și se îndrepta spre Italia, s-a răsturnat și s-a scufundat miercuri dimineața devreme la aproximativ 75 de kilometri sud-vest de sudul peninsulei Peloponez.
Până în prezent, au fost recuperate 79 de cadavre și au fost salvate 104 persoane. Nu era clar câte persoane erau dispărute, dar unele rapoarte inițiale au sugerat că la bordul navei de 25-30 de metri ar fi fost 750 de persoane. Dacă acest lucru se confirmă, naufragiul ar putea deveni cel mai mortal de până acum, din acest an.
Paza de coastă elenă a declarat că ambarcațiunea a refuzat mai multe oferte de asistență atât din partea autorităților, cât și a navelor comerciale aflate în zonă începând de marți. Oficialii au precizat într-un comunicat că căpitanul navei „a vrut să continue să meargă în Italia”.
Însă Alarm Phone, o rețea de activiști care gestionează o linie telefonică pentru bărcile de migranți în dificultate, a declarat că a intrat în contact cu persoane despre care crede că se aflau pe aceeași navă și care păreau disperate după ajutor, scrie Associated Press.
Dispută pe tema responsabilității
ONG-ul a acuzat politica de migrație a Greciei pentru naufragiu, spunând că Atena a devenit „scutul Europei” pentru a descuraja migrația.
Paza de coastă greacă și-a apărat însă acțiunile, spunând că a însoțit nava chiar și după ce aceasta a refuzat asistența și apoi a lansat operațiunea de căutare și salvare după ce ambarcațiunea s-a răsturnat.
Vincent Cochetel, trimisul special al Înaltului Comisariat al ONU pentru Refugiați pentru Mediterana de Vest și Centrală, a reacționat și el, scriind pe Twitter că „vasul nu era în stare de navigabilitate” și că, „indiferent de ceea ce ar fi spus unele persoane de la bord, noțiunea de pericol nu poate fi pusă sub semnul întrebării”.
Autoritățile elene au anunțat că nouă persoane considerate responsabile pentru organizarea traversării au fost arestate și se află în custodia poliției. Postul de televiziune Skai TV a precizat că cei nouă ar fi toți cetățeni egipteni, însă se presupune că este vorba doar de personaje secundare în rețeaua de contrabandă.
Al Jazeera scrie că fiecare migrant a plătit probabil în jur de câteva mii de dolari pentru traversare.
Joi seară, mii de protestatari s-au adunat la Atena și în Salonic, cerând o relaxare a politicilor Uniunii Europene în materie de migrație, pentru a preveni o nouă tragedie. În capitală, un grup de protestatari a aruncat cu bombe incendiare în poliție, care a răspuns cu gaze lacrimogene.
În același timp, în orașul Kalamata, protestatarii au mărșăluit în fața adăpostului pentru migranți. „Lacrimi de crocodil! Nu pactului UE privind migrația!”, scria pe un banner.
O rută mortală
Cei mai mulți migranți care ajung în Grecia trec acum dinspre Turcia, ajungând cu barca în insulele din estul Greciei sau traversând râul Evros de-a lungul frontierei terestre – dar numărul lor a scăzut brusc de când Atena a intensificat patrulele maritime și a construit un gard la frontieră.
Însă pentru că drumul din Grecia spre Europa de vest sau de nord implică și o traversare dificilă a Balcanilor, mulți migranți încearcă acum să ocolească Grecia.
Prin urmare, marea majoritate se îndreaptă acum spre Italia, pe ruta Mediteranei centrale, care a înregistrat 55.160 de sosiri „neregulamentare” în Europa până în prezent în acest an – mai mult decât dublu față de numărul din 2022 – majoritatea migranților provenind din Coasta de Fildeș, Egipt, Guineea, Pakistan și Bangladesh.
Barca cu migranți plecase din Libia și se îndrepta spre Italia, dar s-a scufundat în largul coastelor Greciei. Grafic: The Guardian
O alternativă este ruta Mediteranei de Vest, folosită de migranții care încearcă să ajungă în Spania din Maroc sau Algeria.
În tot acest timp, ruta mediteraneană centrală a devenit tot mai mortală.
Potrivit unui raport al Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM), cel puțin 441 de persoane s-au înecat făcând această traversare între lunile ianuarie și martie anul acesta, cea mai mortală perioadă de trei luni din 2017 și până în prezent.
Alte 600 de persoane care au încercat să traverseze în lunile aprilie și mai sunt de asemenea considerate moarte sau dispărute, ceea ce face ca numărul total al morților din acest an să ajungă la cel puțin 1.039. Și asta înainte de decesele de miercuri.
Cifra reală, având în vedere că multe decese nu sunt niciodată înregistrate, este cel mai probabil mult mai mare.
OIM a arătat cu degetul – fără să nominalizeze – către unele guverne ale statelor mediteraneene, unde operațiunile de căutare și salvare derulate de autorități au fost întârziate, iar navele operate de ONG-uri au fost obstrucționate.
Italia a impus restricții severe și chiar a sechestrat nave umanitare, în timp ce Grecia se confruntă cu multiple acuzații potrivit cărora împinge oamenii înapoi în Turcia, împiedicându-i în mod ilegal să ceară azil, lucru pe care Atena l-a negat în mod constant.
În general, numărul de persoane care încearcă să ajungă în Europa rămâne mult mai mic decât vârful înregistrat în 2015-2016, datorită, în parte, unui acord încheiat în 2016 de UE cu Turcia și unui acord mult criticat în 2017 cu Libia, care, de fapt, externalizează salvările către paza de coastă libiană.
Organizațiile pentru drepturile omului au criticat această politică, spunând că autoritățile libiene îi trimit pe migranți în tabere cu condiții îngrozitoare, unde mulți sunt supuși la bătăi, violuri și alte abuzuri.
O problemă fără rezolvare
Dar numărul este totuși în creștere – și, în condițiile în care sentimentul anti-imigrație și presiunea politică sunt în creștere pe întregul continent, chestiunea rămâne una dintre cele mai mari probleme ale UE, scrie The Guardian.
Statele din sud, aflate în „linia întâi” a migrației, s-au confruntat timp de mulți ani cu cele mai multe probleme. Statele nordice mai bogate, care reprezintă destinația finală dezirabilă a migranților, sunt adesea reticente în a împărți povara.
Iar statele centrale și estice cu linii dure (precum Ungaria și Polonia) au refuzat să accepte orice fel de refugiați.
După ani de certuri, liderii UE au anunțat săptămâna trecută un progres în negocierile pentru un nou pact privind migrația și azilul, care include taxe de 20.000 de euro pe cap de locuitor pentru țările membre care refuză să găzduiască refugiați.
Blocul comunitar a convenit că statele membre, și nu UE în ansamblu, vor stabili ce țări sunt considerate „sigure” pentru respingerea migranților care nu au primit azil, oferind astfel capitalelor o mai mare flexibilitate individuală.
Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat, de asemenea, că blocul comunitar ia în considerare acordarea unui ajutor de peste 1 miliard de euro pentru Tunisia, pentru a ajuta la gestionarea crizei migrației.
Cu toate acestea, mulți critici susțin că s-au făcut puține progrese reale în ceea ce privește crearea unor rute sigure și legale pentru solicitanții de azil către Europa, accentul fiind pus prea mult în ultima vreme pe restricționarea cererilor de azil și pe incriminarea activităților de salvare.
„Fiecare viață pierdută este o tragedie”, a declarat joi Maria Clara Martin, reprezentanta UNHCR în Grecia. „Aceste decese ar fi putut fi evitate prin crearea mai multor mijloace sigure de intrare pentru persoanele forțate să fugă de conflicte și persecuții”, a adăugat ea.
Gianluca Rocco, șeful misiunii OIM în Grecia, a declarat de asemenea că „o acțiune concretă și coordonată din partea statelor pentru a salva vieți pe mare și pentru a reduce călătoriile periculoase prin creșterea numărului de rute de migrație sigure și regulate est urgentă”.
Asta pentru că, au spus experții, cauzele de bază care îi împing pe migranți să vină în Europa – războiul, dezastrele naturale, criza climatică, sărăcia, inegalitatea și insecuritatea alimentară – nu vor dispărea prea curând.
