Narges Mohammadi, în vârstă de 51 de ani, a stat în pușcărie pentru mare parte din ultimele două decenii. Ea a fost condamnată în mod repetat pentru activismul ei pentru drepturile omului și împotriva pedepsei cu moartea. Vineri, Comitetul Norvegian i-a acordat Premiul Nobel pentru Pace pentru lupta ei.
Ea se află și în prezent după gratii, în temuta închisoare Evin, unde ispășește în prezent o pedeapsă de 10 ani și 9 luni, după ce a fost acuzată de regimul islamic de la Teheran de acțiuni împotriva securității naționale și lde propagandă împotriva statului, relatează CNN.
Narges Mohammadi a fost arestată de 13 ori de regimul islamic din Iran, care a condamnat-o de cinci ori la un total de 31 de ani de închisoare. Ea a fost, de asemenea, condamnată la 154 de lovituri de bici, o pedeapsă pe care grupurile pentru drepturile omului cred că nu a fost aplicată încă.
Berit Reiss-Andersen, șefa Comitetului Norvegian care acordă premiul, a spus vineri că „dacă autoritățile iraniene iau decizia corectă, o vor elibera” din închisoare pentru ca ea să poată participa la ceremonia din decembrie de acordarea a Premiului Nobel pentru Pace.
„Visez la un Iran liber”
Mohammadi este vicepreședintele al „Centrului Apărătorilor Drepturilor Omului”, condus de laureatul Premiului Nobel pentru Pace 2003, Shirin Ebadi.
Potrivit unui portret făcut de The New York Times, când Narges Mohammadi era mică, mama ei i-a spus să nu aibă niciodată mesaje politică întrucât prețul luptei cu sistemul într-o țară precum Iranul ar fi prea mare.
Cu toate acestea, Mohammadi s-a dedicat luptei sale pentru drepturile omului în Iran, iar acest lucru avea să o coste libertatea.
„Stau în fața ferestrei în fiecare zi, mă uit la natură și visez la un Iran liber”, a spus Mohammadi, într-un interviu telefonic, rar și neautorizat din interiorul pușcării Evin, acordat în aprilie pentru New York Times. „Cu cât mă pedepsesc mai mult, cu atât devin mai hotărâtă să lupt până când vom câștiga democrația și libertatea și nimic mai puțin.”
Ea a crescut în orașul Zanjan, din centrul Iranului, într-o familie din clasa mijlocie. Tatăl ei era bucătar și fermier. Familia mamei era implicată în politică, iar după revoluția islamică din 1979, un unchi și doi veri au fost arestați.
Aminitirile din copilărie, spune ea, au împins-o pe calea activismului: mama ei căra un coș de cumpărături din plastic roșu cu fructe în fiecare săptămână când își vizita fratele la închisoare. De asemenea, mama ei urmărea cu emoție mereu când se anunța la televizor numele prizonierilor executați.
Într-o după-amiază, prezentatorul de știri a anunțat numele nepotului ei. Strigătul pătrunzător al mamei și felul în care trupul ei s-a chircit de durere pe covor au lăsat urme asupra fetiței de 9 ani și au dus-o pe calea activismului.
Când Mohammadi a intrat la facultate în orașul Qazvin pentru a studia fizica nucleară, ea a căutat să se alăture unui grup pentru studente, dar nu exista niciunul. Așa că ales să fondeze ea, mai întâi un grup de drumeții pentru femei și apoi unul pentru angajament civic.
La facultate, și-a întâlnit soțul, o figură cunoscută în cercurile intelectuale iraniene, când a urmat un curs pe care el l-a predat despre societatea civilă, desfășurat fără acordul autorităților. Când a cerut-o în căsătorie, părinții i-au spus că o căsătorie politică este destinată pieirii. Prima aniversare a căsătoriei a găsit-o deja încarcerată.
Cuplul locuia în Teheran, unde Mohammadi a creat, extins și consolidat organizații ale societății civile care lucrau pentru drepturile femeilor, drepturile minorităților și pentru apărarea celor condamnați la moate.
Ea a scris, de asemenea, rubrici despre drepturile femeilor pentru mai multe ziare și a lucrat ca inginer pentru o firmă de inspecție a clădirilor. Guvernul a forțat firma să o concedieze în 2008.
Justiția a arestat-o de 13 ori, fiind condamnată în cinci procese la un total de 31 de ani de închisoare și 154 de lovituri de bici. Anul acesta, i-au fost deschise alte trei dosare care ar putea duce la condamnări suplimentare, a spus soțul ei.
Chiar și din închisoare, Mohammadi a încurajat nesupunerea civilă, condamnând represiunea violentă a guvernului împotriva protestatarilor, inclusiv execuții, și cerând liderilor lumii să acorde atenție luptei iranienilor pentru libertate.
