Povestea navei Marița, prima care a nevigat sub pavilion național este foarte bine relatată într-un articol din revista „Marina Română” anul II (1991), nr. 4(5), semnat de Georgeta Borandă, muzeograf la Muzeul Marinei Române din Constanţa, cu titlul „Nave celebre româneşti, scriei Constanța Veche.
În decembrie 1834, pentru prima oară după mai multe secole, o navă sub pavilion românesc pleca într-un voiaj pe mare. Nu a fost vorba de un succes tehnic, ci de unul diplomatic, obținut prin intervenţiile domnitorilor Alexandru Ghica din Țara Românească şi Mihail Sturdza din Moldova, pe lângă sultanul Mehmud al II-lea al Turciei, pentru recunoaşterea dreptului Principatelor de a avea o flotă comercială proprie, care să navige pe Dunăre şi pe mări sub pavilion naţional.
Aceasta avea o faţa galbenă şi roşie, cu stele şi la mijloc pasăre albastră ca un cap.
“Marița” a fost făurită la Șantierul Naval Giurgiu, din „materialuri româneşti”, aşa după cum menţionează documentele, fiind o navă de mare, cu capacitate de 300 chile (circa 150 tone).
DE CE MARIȚA?
Corabia a fost botezată după numele frumoasei Mariţa, care făcea parte din familia domnitoare. Născută Văcărescu, Mariţa era soţia spătarului Costachi Ghica, fratele mai mic al domnitorului Alexandru Ghica. Peste câţiva ani, când Ghica va fi înlocuit la domnie de Gheorghe Bibescu, Mariţa va deveni Prima Doamnă a ţări.
La 7 decembrie 1834, corabia Mariţa, încărcată, simbolic, cu 300 de kilograme de grâu, pleca din Sulina, în primul voiaj, cu destinaţia Constantinopol. După o călătorie de 18 zile, timp în care nava a fost confruntată şi cu o năprasnică furtună, ea ajungea la destinație, la 25 decembrie și a rămas la Constantinopol mai mult de patru luni.
Ulterior, au mai fost construite şi alte corăbii care au navigat cu pavilionul românsc la pupa. E vorba de galerele „Elena Doamna“, „Principele Alexandru“, „Atena“, bricurile „Elisabeta“, „Zimnicea“, „Dunărea“ și goeletele „Dochia“ și „Speranţa“, multe dintre ele fiind conduse de căpitani români.
Marița poate fi considerată „străbunica” bricului Mircea. De altfel, primul bric Mircea a fost construit la Londra și a fost lansat la apă în 1882..
Actualul bric Mircea, construit în 1938 nu este, de fapt, un bric propriu-zis, ci un velier clasa A tip bark. Are o înaălțime maximă de 44 de metri, cu 23 de vele ce însumează o suprafață velică totală de peste 1700 de metri pătrați. La 17 mai 1939 a intrat pentru prima oară în rada portului Constanța și a fost folosit ca navă-școală de toate generațiile de marinari militari. Dar cea care a deschis drumul navelor cu pavilion românesc va rămâne, pentru totdeauna, Marița de la 1834.
