Lumea în care trăiești te-a zăpăcit și te-a obosit. Trebuie să te retragi, chiar să te izolezi. Mental. Să-ți ridici ziduri de apărare, să-ți distrugi podurile și podețele, să tai orice cale de comunicare. Să nu te mai uiți la televizor, să nu mai asculți radioul, să nu mai consumi internetul, să nu te mai uiți la filmele de la Netflix și HBO. Să refuzi tot ce vine de-afară. Tot ce este toxic și tot ce ar putea să te îmbogățească! Refuz total! Totuși, starea vremii ar putea să te intereseze, ca să știi cum să te îmbraci într-o zi, și niște rețete culinare, ca să-ți îmbogățești dieta.
Să trăiești numai pentru tine: să-ți vezi de sănătate, de familie, de rudele care ți-au mai rămas. Restul să nu te mai intereseze. Prietenii și amicii? Să-i asculți cum se lamentează, cum se vaietă, cum oftează. Dar și cu ei trebuie să bagi un filtru fin. Să-ți plătești impozitele, taxele și utilitățile, dar să nu pui nicio întrebare de ce-au crescut. Doar să le plătești. Să-i saluți pe vecini, dar să nu pui la inimă că întreținerea la bloc crește în fiecare lună. Să rămâi indiferent la reclamele care îți oferă promoții și discounturi în supermarket. Inflația e ca ploaia. N-o poți opri.
Important: să nu pui întrebări! Pentru că întrebările înseamnă comunicare și multe răspunsuri la întrebările tale s-ar putea să te enerveze și să te oblige să participi. Tu nu vrei să participi. Tu îți vezi numai de viața ta. La serviciu, îți vezi de munca ta. Nu te implica, nu încerca să propui, nu bârfi colegii, nu-ți depăși norma, nu căuta să te afirmi, lasă-i pe alții să iasă în față, rezolvând provocări și task-uri. Provocarea ta, cum bine ai simțit în această lume care te obosește, este să-ți vezi de viața ta. Așa poți să prinzi liniștit pensia, să apuci să trăiești 80 de ani, chiar 90 de ani și, dacă te ajută Inteligența Artificială, poți să bați și suta de ani. Ce minunat ar fi să-ți spui într-o zi: „Ce repede au trecut o sută de ani!” (Ca un personaj al romancierului Gabriel García Márquez, nu-i așa?)
Izolarea asta e bună. Îți reduce frământările, frustrările și stresul. Dacă te întreabă unul ce părere ai despre Cătălin Cîrstoiu, tu să ridici cu sinceritate din umeri: nu știu. Dacă ești invitat să-ți dai cu părerea despre moartea unui mare om, de exemplu, tu să întrebi tot prin ridicare de umeri: cine-i ăsta? Dacă ești provocat să-ți exprimi îngrijorarea despre creșterea în sondaje a partidelor (așa-zis) extremiste, tu să spui că ești un „extremist de centru”, ca Radu Cosașu, Dumnezeu să-l odihnească! Oricum, stai liniștit, nu vei fi întrebat, pentru că oamenii au uitat să pună întrebări, toată lumea emite păreri, sentințe, înjurături și pune etichete. Riști să ți se lipească eticheta de fraier, idiot, spălat pe creier, să nu-ți pese, vezi-ți de viața ta! Trăiește retras în cetatea ta, nu mai arunca vreo privire dincolo de metereze, pentru că ai să trăiești mult și bine.
Dar merită să trăiești fără să înțelegi (puțin) această lume? Chiar vrei să rămâi pe dinafară? Atunci, trebuie s-o înțelegi și să te implici! Documentează-te și înarmează-te cu informații, cât poți duce, de dimineață până noaptea târziu, până când stingi televizorul și mai rămâi pe internet până după miezul nopții. Ca să știi pe ce lume trăiești. Înrolează-te într-o tabără! Nu într-un partid sau într-un ONG, dar fii activ și implică-te pe rețele, în bula ta, în două-trei bule, poftim! Luptă pentru o cauză dreaptă! Scrie (postează), critică în stânga și-n dreapta, dezvoltă-ți spiritul critic, trage un semnal de alarmă, polemizează cu vecinii, răcnește la prieteni, strigă la rând în farmacie, protestează dacă ies protestatarii pe străzi, fie că sunt bugetari, fermieri, taximetriști, activiști gay, bagă-te printre ei și susține-le revendicările, chiar dacă nu ai legitimație. Ești cetățean, implică-te! Sigur că îți consumi o grămadă de energie și acumulezi stres, sigur că există riscul să faci, dracului, un AVC sau un stop cardiac, dar merită să participi în această lume. Merită să-ți auzi vocea, să arăți că trăiești toate provocările de la serviciul tău de doi bani și până la cel mai înalt nivel, Casa Albă și Kremlin, poftim! (Beijingul nu l-am adăugat, pentru că se subînțelege.) Nu poți să trăiești ca un vierme, într-o viață de vierme, trăiește ca un om care se bucură de progresele umanității! Nu te opune progresului de orice natură. Vor ChatGPT? Utilizează ChatGPT! Se dorește energia verde? Votează fotovoltaice! Se vrea legalizarea marijuanei? Bagă și tu un joint, merită! Se cere demisia unui ministru care a plagiat? Mușcă-l până la os într-o postare și semnează petiția! Semnează orice petiție, petițiile sunt bune, pentru că agită lumea și aduc progresul! Nu redacta petiții, dar semnează-le! Semnătura este amprenta vieții tale. Nu trândăvi, nu te văita, nu te descuraja, nu dormi ca o valiză în gară, urcă-te în tren, în primul tren, nu te resemna, nu abandona, nu te ascunde! Mai ai puțin de trăit, o sută de ani nici nu contează în istoria lumii, nu te lăsa pe tânjeală, du-te și votează, votează!, nu rata nicio oportunitate, călărește-ți oportunitățile! Astfel, ai să simți că ești pe val și că niciodată un val n-o să te bage cu capul la fund. Definitiv. Nu vrei funcții sau demnități, oricum nu ți se vor oferi, ești doar un simplu cetățean, nu vrei să ajungi influencer sau lider de opinie, oricum nu te duce capul și n-ai talente pentru astea, dar vei ajunge să trăiești la intensitate maximă prezentul plin de provocări și task-uri. Asta contează, implicarea! Până când boala te va doborî la pat, până la moarte.
Lumea te obosește. (Culcă-te!) Lumea nu te lasă. (Trezește-te!) Trebuie să fii și tu pe undeva prin această lume, îngerul tău păzitor are grijă să nu te rătăcești.
Foto ilustrativ: 123rf
