Când ocupația rusă a orașelor Bucha și Irpin, în apropiere de Kiev s-a încheiat în martie 2022, lumea a putut pentru prima dată să vadă distrugerea pe scară largă și atrocitățile comise de Rusia. O comisie ONU a concluzionat că au fost comise crime de război împotriva populației civile. După doi ani, viața se întoarce la normal în cele două periferii ale Kievului care au fost restaurate cu sprijinul ONU. Un raport ONU arată cum au fost refăcute cele două orașe, în timp ce un reportaj Ukrainer, o comunitate fondată în 2016 care își propune să spună povești despre Ucraina în mai multe limbi, prezintă traumele cu care au rămas localnicii.
Soldații ruși au intrat în Bucha, un oraș aflat chiar în afara Kievului, în primele zile ale invaziei pe scară largă a Ucrainei. Una dintre primele fotografii virale din război a fost cu echipamente rusești distruse pe strada Vokzalna.
Echipamente rusești distruse pe strada Vokzalna din Bucha Foto: Profimedia
Dar o săptămână mai târziu, rușii s-au întors la Bucha și au ocupat orașul, terorizând populația civilă. După eliberare, lumea a fost îngrozită de imaginile cu sute de cadavre de pe strada Iablunska din Bucha. În timpul ocupației, locuitorii nu aveau electricitate sau apă curentă, erau ținuți sub amenințarea armei de soldații ruși și au fost nevoiți inclusiv să se hrănească cu mâncare pentru câini pentru a rămâne în viață.
„Zburau cu elicopterul din direcția aeroportului din Hostomel [la nord de Bucha]. Apoi au mărșăluit cu tancuri de-a lungul străzii Vokzalna, au traversat calea ferată și s-au deplasat în direcția Kiev”, spune Mihaolina Skorik-Shkarivska, fondatorul Institutul pentru Dezvoltarea Durabilă a Comunităților din Bucha și deputat al Consiliului Local Irpin, povestind despre primele zile ale invaziei rusești la scară largă.
Ocupația a durat aproape o lună și, la eliberarea orașului, pe 31 martie 2022, au ieșit la iveală dovezi ale crimelor, torturii și altor atrocități comise de armata rusă, precum și numeroase distrugeri.
Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Volker Türk, aflat în vizită în oraș în decembrie 2022, a spus că i-a fost greu să se gândească prin ce a trebuit să treacă populația din Bucha: „Auzi de soldați care vin în satul sau orașul tău și apoi îi vezi pe acei soldați, îi vezi că încep să omoare oameni pe străzi, apoi lunetiști, împușcături, ucideri în masă, execuții sumare.”
Raportul Misiunii ONU de Monitorizare în Ucraina a analizat uciderile documentate ale rezidenților locali. Armata rusă, potrivit autorilor raportului, a efectuat adesea execuții sumare la punctele de control: un mesaj text pe telefon, un articol de uniformă militară sau un certificat care atestă pregătire militară putea duce la consecințe fatale.
În septembrie 2022, procurorul Curții Penale Internaționale, Karim Khan, a vorbit cu membrii Consiliului de Securitate al ONU despre consecințele ocupației. „În orașul Bucha, am vizitat Biserica Sfântul Andrei, unde am văzut trupuri ascunse în spatele unei clădiri. Aceasta nu este o făcătorie. În timp ce mă plimbam pe străzile din Borodianka, am văzut școli și case distruse. Acestea sunt distrugeri reale, le-am văzut”, a spus el atunci. S-a estimat că mii de clădiri din Bucha au fost avariate și peste o sută au fost complet distruse.
Gropile comune de lângă Biserica Sfântul Andrei din Bucha Foto: Profimedia
Readucerea la viață
Astăzi, la aproximativ doi ani de la ocupație, există semne importante ale unei renașteri. ONU a lucrat îndeaproape cu autoritățile locale, guvernul și partenerii internaționali, pentru a se asigura că orașul poate reveni la viață cât mai repede posibil. „În cartierul Nova Bucha totul a fost distrus în timpul ocupației. Acum a fost aproape complet reconstruit”, spune Skorik-Shkarivska.
„Toate blocurile avariate sunt reparate într-o manieră cuprinzătoare: acoperișurile sunt înlocuite complet, se instalează izolație termică, iar fațada este îmbunătățită, astfel încât clădirea să rețină mai bine căldura. Este greu de imaginat că acum doi ani aici era un convoi de echipament militar rusesc greu, iar majoritatea caselor au fost distruse sau arse”, spune ea
„Uneori aud discuții despre necesitatea reconstrucției”, continuă ea. „Dar regiunea Kiev nu este sub focul rusesc atât de masiv precum, de exemplu, zonele de graniță ale regiunii Harkov. Oamenii se întorc, trebuie să trăiește și să muncească. Orașul trăiește, există afaceri, există o mulțime de restaurante noi. Un oraș viu trebuie reconstruit. Și apoi vor veni și mai mulți oameni. La urma urmei, regiunile de vest ale Ucrainei, unde toată lumea a fugit la început, sunt supraaglomerate, nu există nimic pentru mulți cetățeni de făcut acolo. Aici, la Kiev, este mai multă de muncă, sunt mai multe oportunități”.
Reabilitarea este susținută și finanțată de parteneri internaționali, inclusiv agenții ONU, care sunt, de asemenea, implicate în curățarea molozului și deminare în regiunea Kiev, în special în Bucha. O școală din Irpin, care a fost în centrul luptei acerbe în 2022, a fost acum complet restaurată de Fondul ONU pentru Copii (UNICEF) și este astăzi una dintre cele mai moderne instituții de învățământ din oraș, cu un adăpost bine echipat și un spațiu incluziv.
Lucrări pentru reconstrucția unei școli din Irpin distruse în timpul ocupației ruse Foto: Profimedia
„De îndată ce Bucha și Irpin din regiunea Kiev au revenit sub controlul guvernului, UNICEF a început inițiative de reabilitare și de a oferi un sprijin cuprinzător”, explică Munir Mammadzadeh, reprezentant UNICEF în Ucraina. „Peste 5.000 de copii din Bucha și Irpin învață în școli reconstruite, inclusiv școala Irpin, care a fost distrusă în proporție de 70% și a cărei restaurare a fost finanțată de UE. Acum, această școală este pe deplin operațională și oferă servicii pentru 1.700 de elevi, inclusiv copii ai persoanelor strămutate în interior”.
„Pentru mulți copii, atât în Ucraina, cât și în străinătate, războiul le-a răpit doi ani de școală, timp de joacă cu prietenii și oportunitatea de a comunica cu cei dragi”, adaugă el. „I-a lipsit de educație, de fericire și de o copilărie normală. A avut un impact devastator asupra sănătății lor mintale. Trebuie să reducem la minimum pierderile educaționale. Profesorii de grădiniță, care sunt acum instruiți să ofere asistență psihosocială și psihologică copiilor, sunt cei mai potriviți pentru a-i sprijini într-o perioadă atât de dificilă”.
Eforturi pentru refacerea unui bloc din Bucha afectat de ocupația rusă Foto: Profimedia
Poveștile celor au trăit ocupația
Pe 24 februarie 2022, ziua începerii războiului, Evhen Oleksienko s-a trezit cu sunetul exploziilor puternice. S-a repezit afară și a văzut fulgerări strălucitoare la orizont. Cu experiența sa în armată și înțelegerea operațiunilor militare, și-a dat seama rapid că, dacă Rusia ar lansa o ofensivă pe scară largă împotriva Ucrainei, Bucha va fi aproape sigur ocupată. În acea dimineață de februarie, el a decis în mod deliberat să rămână în orașul său.
Evhen, un fost ofițer al armatei sovietice, a lucrat ca polițist în Ucraina independentă. După ce a demisionat din poliție în 1997, a fondat o companie de securitate. Avea o afacere privată, o familie, un câine și o tradiție de a sărbători Crăciunul înconjurat de cei dragi. La fel ca multe alte familii din clasa de mijloc din regiune, familia Oleksienko s-a stabilit chiar în afara Kievului, înconjurată de păduri de pini și aer curat.
Evhen locuiește lângă cea mai mare biserică din Bucha: Biserica Sf. Andrei Cel Întâi Chemat. Intră în curtea bisericii, purtând o jachetă bleumarin deschis și o șapcă de baseball de aceeași culoare. Are 52 de ani și o constituție medie, dar primul lucru pe care îl observi la întâlnirea cu el sunt cearcănele întunecate mari de sub ochi, relatează Ukrainer. Când i se cere să fie fotografiat, își deschide jacheta pentru a dezvălui un trident mare pe tricou.
„Rușii ar împușca oamenii pentru că poartă un tricou ca acesta”, spune Evhen. „Și, de asemenea, pentru tatuaje patriotice și pentru vorbirea limbii ucrainene. Da, oamenii ar putea fi arestați și târâți undeva pur și simplu pentru că vorbesc ucraineană.”
Curtea bisericii are cea mai bună vedere asupra zonei în care rușii au intrat în Bucha. Evhen se întoarce în direcții diferite și, gesticulând, arată unde au ajuns pe 26 februarie 2022. Un convoi a intrat din Borodianka pe autostrada Varshavska. Un al doilea a venit printr-un teren privat.
„Au înconjurat orașul timp de câteva ore. Trebuie să fi vrut să meargă direct la Irpin. Dar le-am împărtășit coordonatele, iar soldații noștri au bombardat strada Vokzalna. Aceasta a fost prima lor pierdere: 26 de echipamente. Apoi, rușii au fugit în zona Vorzel. S-au întors la Bucha pe 5 martie”, spune el.
Strada Vokzalna, refăcută după eliberarea de sub ocupație rusească Foto: Profimedia
Unde au greșit autoritățile ucrainene
Mulți locuitori din Bucha au fugit între 26 februarie și 5 martie. Orașul a devenit un ambuteiaj. Nu existau locuri libere în mașini. Câte șapte sau opt persoane se strecurau într-un vehicul de cinci pasageri. Potrivit lui Evhen, din orașul său de 50.000 de locuitori au mai rămas circa 2.500 după câteva zile. Aproape o cincime dintre ei nu au supraviețuit ocupației ruse. La sfârșitul lunii mai, poliția a raportat că 420 de persoane au fost ucise.
Evhen crede că acest număr ar fi putut fi mai mic dacă autoritățile ar fi comunicat cu rezidenții. „S-a întrerupt curentul electric abia pe 6 martie. Dacă autoritățile ar fi anunțat până atunci la televizor că cel mai periculos lucru pe care îl aveam sub ocupația rusă era un telefon mobil, cu siguranță ar fi fost mult mai puține victime. Am văzut oameni luați pentru că aveau telefoane mobile. Prietenul meu a fost împușcat pur și simplu pentru că avea o fotografie cu o coloană de tancuri distruse de pe strada Vokzalna. S-au uitat prin telefonul lui, l-au dus la 10 metri în lateral și l-au împușcat”, spune bărbatul.
Vehicul militar rusesc distrus pe strada Vokzalna din Bucha Foto: Profimedia
Alte sfaturi utile ar fi putut salva, de asemenea, numeroase persoane. „Îmi dau seama că o declarație oficială de genul «Toată lumea ar trebui să plece!» ar fi provocat panică, dar ar fi putut spune lucruri de bază, cum ar fi să nu fotografiați nimic, să nu purtați telefonul la voi, să evitați contactul vizual când întâlniți ocupanții, încercați să ascundeți orice tatuaje, iar femeile nu ar trebui să poarte bijuterii.”
Primii civili uciși au apărut pe strada Enerhetikiv, care duce prin centrul din Buche până la Biserica Sf. Andrei. Cinci oameni se aflau într-o clădire cu nouă etaje în care a tras un tanc rus pe 26 februarie. Începând cu 5 martie, când trupele inamice s-au stabilit în oraș, numărul morților civili a crescut rapid.
Au existat, de asemenea, morți complet lipsite de sens, spune Evhen, cum ar fi atunci când oamenii au ieșit după ora de stingere sau nu s-au oprit la cererea unui soldat rus. Când vorbește despre cei care au fost uciși, el numără pe degete, enumerand cadavrele pe care le-a văzut.
„Au fost două cadavre la intrarea în piață, unul lângă mall, două pe strada Enerhetikiv, pe lângă cele cinci din clădirea cu nouă etaje și puțin mai departe, mai erau și alte două”, spune Evhen pentru Ukrainer.
Dacă nu ar fi fost înghețurile din martie, numărul mare de cadavre de pe străzi ar fi putut duce la răspândirea infecțiilor.
Cecenii, cei mai cruzi ocupanți
Trupele ocupante au împărțit Bucha în 4 sectoare: sectorul central, cartierul strada Iablunska, fabrica de sticlă și tabăra de copii Promenisti. Soldații ceceni au intrat în sectorul din urmă, care era cel mai îndepărtat de unde locuiește Evhen. După eliberare, s-a constatat că kadiroviții au torturat și ucis civili capturați în subsolurile lagărului. Soldații ruși și buriați au ocupat sectoarele rămase.
În primele zile ale ocupației, invadatorii s-au luptat din greșeală între ei. Toate echipamentele rusești erau marcate cu litera „V”, dar din cauza lipsei unei comunicări adecvate și, aparent, a fricii de armata ucraineană, ocupanții au început adevărate bătălii în oraș.
„De exemplu, 4-5 unități de echipamente rusești sunt brusc atacate din centrul orașului”, explică Evhen. „Cele două părți se luptă timp de 10 minute înainte de a realiza în sfârșit că se luptă cu propriii lor băieți.”
„Am mâncat mâncare pentru câini”
Încă din prima zi a ocupației, locuitorii din Bucha au avut un program fix în care au voie să iasă din casă. Li s-a permis să iasă numai între orele 10:00 și 16:00. Evhen a ieșit în fiecare zi în acest timp pentru a duce mâncare mamei sale, a cărei casă era la 1,5 kilometri distanță.
Magazinele au fost închise, așa că oamenii au fost nevoiți să găsească mâncare în piețe sau în depozite. Până la sfârșitul celei de-a treia săptămâni din martie, aproape că nu mai erau provizii, așa că oamenii au început să meargă la gropile de gunoi pentru mâncare. Cu toate acestea, acesta nu a fost cel mai rău dintre toate.
„Într-o zi, prietenii noștri ne-au trimis un mesaj cu adresa de unde puteam obține o pungă de 18 kilograme de hrană pentru câini Pedigree. Era atât de greu încât abia l-am dus acasă. Și când am început să mănânc, mi-am dat seama că nu era atât de rău. Da, chiar am mâncat mâncare pentru câini.”
La sfârșitul lunii februarie, banii aproape că au încetat să mai circule în Bucha. Pur și simplu nu aveau unde să-i cheltuiască pentru că toate restaurantele și magazinele erau închise. Tranzacțiile în numerar au fost înlocuite cu troc, țigările fiind cel mai valoros bun.
Chiar dacă rușii nu i-au ucis pe localnici în curtea bisericii, acest loc este la fel de bântuitor pentru Evhen ca străzile care erau aglomerate cu cadavre abandonate. În spatele bisericii, chiar în fața stivelor de pietruire care urmau să fie folosite pentru asfaltarea curții, trupurile locuitorilor uciși au fost îngropate în mai multe tranșe. Muncitorii comunali i-au adunat din toată Bucha pentru a-i deshuma mai târziu.
La câteva săptămâni după ce cadavrele au fost luate și pământul a fost nivelat, jurnaliştii din întreaga lume încă mai călătoreau la Bucha. Unii au avut norocul să se întâlnească cu părintele Andrii, care avea să povestească din nou tot ce s-a întâmplat acolo. Îi ducea la biserică pentru a vedea o expoziție de fotografii cu scene înfiorătoare, inclusiv imagini cu mâinile sau capete ale rezidenților uciși ieșind din pământ.
La două luni după eliberat, Bucha era încă plin de mine. Procesul de deminare a fost amânat, deoarece experții au fost nevoiți să aștepte permisiunea proprietarilor de case pentru a intra pe proprietăți private. În oraș există încă nenumărate mine. Pe străzi, uneori, se pot observa semne de avertizare pentru mine de casă. La periferia orașului, oamenilor li se spune să evite să iasă de pe drumuri și să se îndrepte spre păduri. Potrivit experților, deminarea în Bucha va dura cel puțin cinci ani.
Jurnalul ocupației
De la începutul invaziei ruse, Evhen a ținut pe telefon un jurnal al ocupației. El a scris scurte mesaje despre evenimentele din Bucha într-un chat: „Dimineața, ca de obicei, sunt tancuri și mașini de luptă lângă biserică, îndreptate spre Irpin. Cinci runde”.
„Azi două cadavre noi pe strada Vokzalna. O femeie și un bărbat, aproximativ 40-45 de ani”, spune o altă notită. După un timp, Yevhen a fost contactat de SSU. De atunci, le-a trimis direct coordonatele pozițiilor rusești. Nu a putut folosi chatbot-ul SSU, deoarece necesita fotografii ale pozițiilor, care erau imposibil de realizat.
Casă distrusă de ocupația rusă pe strada Vokzalna din Bucha Foto: Profimedia
La sfârșitul lunii martie, Forțele Armate ucrainene au încercuit armata rusă în regiunea Kiev. În dimineața zilei de 29 martie, soția lui Evhen s-a trezit și i-a spus că ceva este ciudat, loviturile sunau diferit. A doua zi, au auzit alte sunete: echipament militar părăsind orașul. Iar pe 31 martie, primarul din Bucha a anunțat că trupele ruse au părăsit orașul.
