Ovidius, poetul latin exilat la marginea lumii, printre barbari, rămâne una dintre cele mai enigmatice figuri din istoria literaturii.
Născut în apropierea Romei, în orașul Sulmona, Publius Ovidius Naso a trăit o viață marcată de geniu literar și destrămarea lumii sale în urma exilului forțat. Într-o poveste care a intrigat și fascinat generații întregi, destinul său final și locul de odihnă au rămas întrebări fără răspuns timp de mai bine de două milenii.
Exilul lui Ovidiu
Opera sa, vastă și diversă, cuprinde o gamă largă de genuri literare, de la poezie erotică și mitologică la trateze despre arta iubirii și despre transformările din mitologie. Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără „Metamorfozele”, un epic în 15 cărți care explorează temele metamorfozei și transformării în mitologia clasică, și „Arta iubirii”, un ghid practic despre arta seducției și a relațiilor amoroase.
Exilul lui Ovidiu a fost o sentință dură dictată de împăratul Octavian Augustus în anul 8 î.Hr., care l-a trimis departe de inima Imperiului Roman, la marginea lumii civilizate, la Tomis, la Marea Neagră. Motivele exilului său nu au fost niciodată dezvăluite de poet, lăsând posterității un mister etern. Ovidiu a părăsit Roma pe o corabie și a navigat către o destinație care avea să devină scena ultimelor sale zile.
Ovidiu, poetul latin exilat
În Tomis, Ovidiu a continuat să scrie și să trăiască într-o stranie simbioză cu un mediu și o cultură complet străine de cele ale Romei sale natale. Cu toate că a murit în anul 17 d.Hr., locul exact al mormântului său a rămas un mister vreme de secole. Cu toate acestea, cercetătorul Nicolae Gostar a oferit o perspectivă intrigantă asupra locului de odihnă al poetului într-un articol publicat în revista Pontica a Muzeului de Istorie și Arheologie Constanța în 1970.
Povestea sa de viață
Gostar a prezentat dovezi care sugerează că Ovidiu a fost înmormântat în cetatea unde a fost exilat. În anii ’60, în Constanța, s-a descoperit un fragment de stelă funerară cu o inscripție care pare să fie o referire la poet. Inscripția, datând din secolul al II-lea sau al III-lea, începe cu formula obișnuită „diis Manibus” și continuă cu începutul unuia dintre epitaful lui Ovidiu din „Tristia”.
De asemenea, alte inscripții descoperite în diverse locuri, cum ar fi Turtucaia și Abrittus, oferă indicii suplimentare că poetul ar fi fost înmormântat în Tomisul său adoptiv. Aceste inscripții, datând din secolele III și IV, încep cu versuri din opera lui Ovidiu.
Statuia lui Ovidiu – Constanța
Deși locul exact al mormântului său nu a fost niciodată găsit, Gostar speculează că acesta ar putea fi situat în zona necropolei antice, posibil în afara zidurilor orașului Tomis, într-o zonă acum delimitată de Bulevardul Republicii și Strada Răscoala din 1907.
În ciuda speculațiilor și cercetărilor, mormântul lui Ovidiu rămâne un mister, iar locul său de odihnă își păstrează secretul. Totuși, amprenta poetului rămâne vie în memoria și cultura locuitorilor din Sulmona și Constanța, care au ridicat statui și monumente în onoarea sa, marcând astfel contribuția sa imensă la literatura și cultură. Ovidiu a fost și rămâne una dintre gloriile lumii antice, iar misterele care îl înconjoară îi mențin aura de fascinație și mister peste veacuri.
Cu toate că motivul exact al exilului său rămâne un mister, Ovidiu a rămas un simbol al luptei împotriva opresiunii politice și al perseverenței în fața adversităților. Operele sale continuă să fie studiate și apreciate în întreaga lume pentru profunzimea lor literară, pentru imaginația și creativitatea lor și pentru modul în care explorează teme universale precum iubirea, pasiunea și condiția umană.
Așadar, Publius Ovidius Naso, cunoscut sub numele de Ovidiu, a fost unul dintre cei mai remarcabili poeți ai Romei antice, ale cărui opere au rezistat trecerii timpului și au continuat să inspire și să fascineze generații întregi. Născut în Sulmona, Italia, în jurul anului 43 î.Hr., Ovidiu a fost martorul și participantul unei epoci de aur a literaturii latine.
