Topul țărilor datoare Chinei. Cum a ajuns lumea să fie dependentă de Beijing

China le-a oferit ţărilor în curs de dezvoltare finanţare de peste un trilion de dolari (o mie de miliarde) prin Inițiativa sa Belt and Road (BRI), un proiect masiv de dezvoltare economică care vizează îmbunătățirea comerțului dintre Beijing și țările din Asia, Africa și Europa.

Pakistan şi Angola au deja dificultăţi cu plata datoriilor către China

Mulți cred că aceste împrumuturi care au ajuns la cifre astronomice ar putea putea reprezenta o problemă reală în viitorul apropiat. Potrivit unui raport din 2023 al AidData, 80% dintre aceste împrumuturi implică țări aflate în dificultate financiară, stârnind îngrijorări cu privire la faptul că aceste națiuni își vor putea vreodată să-și ramburseze datoriile.

În timp ce China susține că Iniţiativa Belt and Road este un motor al dezvoltării globale, criticii din Occident au avertizat de mult că ea nu face decât să folosească diplomația capcanei datoriilor, o tactică în care o țară folosește împrumuturi pentru a câștiga influență asupra alteia.

Acest set de date, luate din registrele Băncii Mondiale, evidențiază Pakistan și Angola ca având cele mai mari datorii față de China, la o distanţă considerabilă de restul. Ambele țări au luat împrumuturi de miliarde de dolari de la China pentru diverse proiecte de infrastructură și energie.

În mod critic, ambele țări s-au luptat, de asemenea, să își gestioneze povara datoriilor. De altfel, în februarie 2024, China a prelungit scadența unui împrumut de două miliarde de dolari către Pakistan. Curând după aceea, în martie 2024, Angola a negociat o plată lunară mai mică a datoriei cu cel mai mare creditor chinez al său, China Development Bank (CDB).

Topul ţărilor datornice către China

China a fost una dintre economiile cu cea mai rapidă creștere în ultimele două decenii, cu o creștere medie anuală a venitului național brut de peste 13%. Țara se află într-o poziţie interesantă în peisajul datoriei externe internaționale, fiind pe de o parte cel mai mare creditor bilateral al ţărilor cu venituri mici şi medii, iar pe de altă parte este și cel mai mare debitor al aceluiași grup de state.

Începând cu 2021, China a împrumutat oficial aproximativ 180 de miliarde de dolari țărilor cu venituri mici și medii, în creștere de la doar aproximativ 40 de miliarde de dolari în 2010.

China foloseşte “diplomaţia datoriei” pentru a-şi spori influenţa

Împrumuturile chineze au dobânzi mai mari decât cele de la instituții internaționale precum Fondul Monetar Internațional sau Banca Mondială sau împrumuturile bilaterale din țările Clubului de la Paris și au, de asemenea, ferestre de rambursare mai scurte. Structura lor este mai apropiată de împrumuturile comerciale în ceea ce privește condițiile de rambursare, confidențialitate, precum și obiectivele de finanțare a unor proiecte de infrastructură specifice, în loc să urmărească obiectivele de dezvoltare în general.

Nu de puţine ori politicienii americani au acuzat China că le-a întins ţărilor în curs de dezvoltare capcane ale datoriilor, cele care nu-şi pot plătesc să-şi plătească ratele fiind forțate să cedeze active Beijingului.

Fostul vicepreşedinte american Mike Pence, acuza în cadrul unui discurs susţinut la Institutul Hudson: “De fapt, China folosește așa-numita ‘diplomație a datoriei’ pentru a-și extinde influența. Astăzi oferă sute de miliarde de dolari în împrumuturi pentru infrastructură guvernelor din Asia, Africa, Europa și chiar America Latină. Cu toate acestea, termenii acelor împrumuturi sunt în cel mai bun caz opace, iar beneficiile vin, invariabil, în mod covârșitor către Beijing.

Întrebați numai pe Sri Lanka, ţară care a acumulat datorii masive după ce a lăsat companiile de stat chineze să construiască un port cu valoare comercială îndoielnică. În urmă cu doi ani, această țară nu și-a mai permis să plătească, astfel că Beijingul a făcut presiuni pe Sri Lanka să predea noul port direct în mâinile chinezilor”.

Pe lângă cifrele de mai sus o mare problemă o reprezintă datoria ascunsă, existentă în relaţia multor ţări africane cu Beijingul. Analiştii bănuiesc că guvernele africane se împrumută adesea la scadențe scurte și primesc scutire de datorii prin linii de swap cu Banca Populară a Chinei, un canal care nu este întotdeauna vizibil pentru instituţiile financiare internaţionale.