Încurajată de americani, sprijinită de Comisia Europeană și de parteneriatul cu Germania, Inițiativa celor Trei Mări ar putea contura o regiune democratică distinctă și coerentă, cu o creștere economică peste media UE. Rusia stă însă ca un spin în zonă.
Când abordăm securitatea maritimă a UE (și NATO) ne gândim în primul rând la Oceanul Atlantic și la Marea Mediterană. Ultima e vedeta oricărei dezbateri geopolitice, pentru că reprezintă până azi ceea ce romanii numeau mare nostrum, o veritabilă matrice a civilizației europene.
Tindem să neglijăm prin urmare alte bazine maritime europene foarte importante strategic, deși mai puțin încărcate de istorie și cultură. Relansată în ultimul deceniu, Inițiativa celor Trei Mări (3M) își propune să „dezghețe” legăturile dintre Marea Baltică, Marea Adriatică și Marea Neagră, creionând o axă energetică, rutieră și comercială Nord-Sud, menită să scoată Europa Centrală și de Est din izolarea specifică Războiului rece.
Au aderat la un asemenea generos proiect recuperator Austria, Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia și Slovenia. Țările membre din respectivul format vor să conlucreze pentru ca regiunea noastră să egaleze Europa occidentală în materie de drumuri, căi ferate, porturi, comerț, rețele digitale și culoare energetice. Nu pentru a-și lua vreo „revanșă”, ci pentru a contribui astfel la unitatea și consolidarea întregului proiect european.
Ambiția aceasta legitimă presupune investiții cumulate de peste un trilion de euro și are nevoie de pace, adică tocmai de ceea ce Federația Rusă nu ne oferă în acest prim pătrar de secol 21. Pentru România, Inițiativa celor Trei Mări reprezintă o pârghie de integrare regională care ne scoate din țarcul balcanic și ne ajută să ne afirmăm potențialul, inclusiv prin depășirea „egoismului central-european” al Grupului de la Vișegrad (G4). Ea ilustrează un proiect de macroregiune mai realist decât Strategia UE pentru Regiunea Dunării (care combină state membre cu țări danubiene din afara UE), sau Uniunea pentru Mediterana, relansată de Franța, fără prea mare succes, mai ales după eșecul Primăverii Arabe.
Încurajată de americani, sprijinită de Comisia Europeană și de parteneriatul cu Germania, Inițiativa celor Trei Mări ar putea contura o regiune democratică distinctă și coerentă, cu o creștere economică peste media UE. N-am făcut degeaba referire la Federația Rusă, de vreme ce – prin enclava Kaliningrad – ea stă ca un spin în Marea Baltică, perturbând procesul 3M.
Exclusă din Consiliul Europei și din Consiliul pentru drepturile omului din cadrul ONU, Moscova s-a retras ostentativ din Consiliul Statelor Baltice, instituit în 1992 de către cele nouă state riverane: Suedia, Finlanda, Rusia, Estonia, Lituania, Letonia, Polonia, Germania și Danemarca. Chiar dacă a participat până acum la pomenitul forum inter-guvernamental, Federația Rusă a organizat, încă din 1999, la fiecare patru ani, și împreună cu Belarus, belicoase manevre militare menite să intimideze „partenerii” din zona baltică. În replică – sub numele Cold Response – NATO a desfășurat în regiune exerciții militare pe mare sau pe uscat și a salutat întărirea Alianței prin recenta aderare a Suediei și Finlandei. Alianța are acum sub comanda sa 11.600 de trupe multinaționale în Polonia, 3.700 în Lituania, 4.000 în Letonia și 2.200 în Estonia.
Cum spuneam, „cuiul lui Pepelea” rămâne Kaliningrad, cu un milion de ruși în plin teritoriu UE și NATO, între Polonia și Lituania. De acolo au sabotat rușii, în septembrie 2022, gazoductul Nord Stream II. Și tot acolo încep să acumuleze noi arsenale, radare, sisteme de bruiere a comunicațiilor, baterii de rachete antiaeriene și rachete balistice în stare să transporte încărcături nucleare.
Kremlinul vrea să protejeze acest port strategic (ale cărui ape nu îngheață) prin dezvoltarea flotei ruse din Marea Baltică, dar și prin dobândirea autonomiei energetice și autosuficienței alimentare pentru populația enclavei care, până și în vremea Războiului rece, depindea totuși de resurse importate. Culmea e că acest avanpost rusesc antioccidental are drept capitală fostul oraș prusac Konigsberg (locul unde a trăit Immanuel Kant) și a intrat cu japca în componența URSS, abia la 2 august 1945.
În ciuda tensiunilor acumulate în zona baltică, Inițiativa celor 3 Mări merită și trebuie dezvoltată accelerat, inclusiv prin participarea cât mai multor companii românești la proximul Forum de Afaceri care va avea loc pe 11 aprilie 2024, la Vilnius. E straniu să extinzi inter-conectivitatea, să profiți de libertatea comercială și să stimulezi dialogul politic în vremuri de război la porțile răsăritene ale Europei, însă tocmai această cruntă realitate trebuie să ne sporească hotărârea de a integra Marea Neagră într-un spațiu civilizat și stabil, alături de Marea Baltică și Adriatica.
