UE reglementează Inteligența Artificială. Cum stau europenii la capitolul producție și inovație în sfera economiei digitale?

Inteligența artificială (IA) s-a adăugat globalizării, încălzirii climatice și revoluției digitale pentru a defini secolul XXI la nivelul întregii umanități. Temele în discuție par să privească acțiunea umană ca principal motor al unei transformări postumane: suntem, ni se tot spune, cel mai mare dușman al propriei specii, pe o planetă pe care nu știm să o „gestionăm” adecvat. 

La acest nivel de generalizare conceptuală, ideologiile și tensiunile geopolitice par detalii nesemnificative. Ni se cere să participăm la o conștiință colectivă a pericolelor pe care le generăm împreună, dincolo de ce ne desparte la suprafața istoriei curente. 

Uniunea Europeană se pretinde „campionul” acestei agende universale. Și tocmai pentru că ea și SUA reprezintă avangarda capitalist-liberală și democratică a celor patru sectoarele-cheie, nu ne poate mira faptul că „restul lumii” privește aceste problematici ca pe un instrument „elitist” și tipic occidental de dominație tehno-politică greu de suportat ca atare.

Deși se adresează „omenirii”, IA, globalizarea, tranziția verde și intervenția disruptivă a economiei digitale continuă să fie respinse – sau măcar temporizate – de ex-lumea a treia, care e convinsă că implementarea lor va favoriza exclusiv statele avansate, penalizându-le pe toate celelalte. 

Să notăm așadar dubla ipocrizie a respectivelor atitudini. Occidentul vrea să salveze planeta, dar vizează în fundal perpetuarea propriei hegemonii, iar competitorii săi geopolitici refuză formal agenda setată la Bruxelles și Washington, în vreme ce-și pregătesc propriile capacități de ripostă în domeniile „viitorului”. 

Prevenirea riscurilor

Recent, Parlamentul European a adoptat (la Strasbourg) prima lege mondială completă pentru reglementarea IA. E un document legislativ sofisticat, care-și propune să prevină trei categorii de riscuri specifice aplicațiilor bazate pe algoritmii de Inteligență Artificială. 

În primul rând, „EU Artificial Intelligence Act” interzice aplicațiile sistemice destinate evaluărilor sociale controlate guvernamental, precum cele utilizate în China comunistă. IA ca „Big Brother” – care manipulează recunoașterea facială biometrică – nu are loc în democrațiile europene, cu singura excepție a luptei împotriva terorismului.

În al doilea rând, legea limitează riscurile de discriminare prin recrutarea automatizată a resurselor umane. Angajatorii pot folosi algoritmi de selecție profesională doar în condiții compatibile cu drepturile omului, așa cum sunt ele codificate în UE. În fine, orice aplicație IA care nu este explicit interzisă în lege rămâne „la liber”, scutită de corsetul reglementării. E un alt mod de a spune că legislația despre IA nu-și  propune să inhibe inovația și dezvoltarea de noi aplicații. Mai mult, conform principiului subsidiarității, fiecare stat-membru UE poate dezvolta IA pe cont propriu, fără să aplice in extenso cadrul legal comunitar: se admit derogări, dacă ele nu contrazic flagrant spiritul acestuia. 

Toate bune și frumoase până aici, minus faptul că UE deține o cotă de piață mai mult decât modestă în exploatarea metalelor rare necesare producției de microcipuri. 65% din producția mondială de microcipuri (indispensabile dezvoltării aplicațiilor IA) e concentrată în Taiwan, secondat, cu procente mai slabe, de SUA și China. Această disproporție fragilizează UE, chiar dacă alerta e lansată și industriile continentale caută să-și dezvolte capacități de producție proprii.

Râvnit tot mai agresiv de Beijing, bine înarmat și dornic de libertate, mai ales că este apărat de flota americană din Pacific, Taiwanul reprezintă mărul discordiei geopolitice dintre Est și Vest pentru următoarele decenii. Orbirea Vestului față de adevăratele intenții ale lui Putin reprezintă o glumă inocentă pe lângă lejeritatea cu care statele din UE și NATO au lăsat cea mai prețioasă resursă tehnologică pe seama unei insule asiatice pândite de dragonul comunist chinez. Până când vom modifica în favoarea lumii libere balanța acestei existențiale competiții hi-tech, ne putem consola doar cu argumentul rațional că – și în cazul în care-și asumă escaladarea tensiunilor regionale – Beijingul nu se va grăbi să bombardeze „găina cu ouă de aur” cuibărită la Taipei… 

Se pune firește și chestiunea gradului în care societatea românească se va adapta nu doar acquis-ului comunitar referitor la IA, ci și fenomenului ca atare, cu evantaiul său de provocări & oportunități. Dacă luăm în calcul patul nostru germinativ de analfabetism funcțional și natura înșelătoare a mitologiei despre forța autohtonă a sectorului IT, răspunsul la întrebare nu poate fi prea optimist.

Dincolo de bancurile pe FB despre bătălia dintre IA și „prostia naturală”, nu plouă cu politici publice menite să pregătească forța de muncă pentru joburile pierdute din cauza digitalizării economiei și nici pentru cele create în orizontul transformărilor structurale deja antamate. Presupun că și în acest caz vom reacționa târziu, uimiți să constatăm, pentru a nu știu câta oară, că nu avem încotro. 

Foto: Profimedia