Cât de dificil i-ar fi Israelului să atace programul nuclear al Iranului. Câte avioane ar fi necesare pentru o astfel de misiune

În cazul în care Israelul alege să escaladeze conflictul cu Iranul după atacul cu drone și rachete de sâmbătă noapte, o situație pe care atât Teheranul cât și Washingtonul par să încerce să o evite, una dintre țintele Tel Aviv-ului ar putea fi chiar programul nuclear al Iranului. Cum Israelul se luptă de mult să blocheze înarmarea cu arme nucleare a Iranului, atacul de sâmbătă ar putea fi scuza perfectă pentru a lovi centrele programului nuclear iranian.

Cum ar putea Israelul să lovească programul nuclear iranian

John Allen Gay, directorul executiv al Think-tank-ului de politică externă John Quincy Adams Society, a explicat într-o carte ce tratează strategia SUA față de Iran cum ar putea decurge un atac al Israelului asupra programului nuclear al Iranului și care sunt armele și tehnica militară necesare pentru lovirea cu succes a centrelor acestui program.

Potrivit acestuia, dacă Israelul nu va dori să de-escaladeze tensiunile cu Iranul și să lovească niște ținte nesemnificative de prin deșert, atunci lovirea programului nuclear iranian ar putea fi un răspuns care să satisfacă Tel Aviv-ul la nivel strategic.

Potrivit acestuia, programul nuclear al Iranului are mai multe centre care sunt esențiale pentru producerea unei arme nucleare. Locațiile principale fiind Natanz, Fordow, Arak și Esfahan. În termeni simpli, pentru a fabrica o bombă nucleară, trebuie să scoți uraniu din pământ, să faci câteva procese chimice pentru a-l pregăti pentru îmbogățire, să-l îmbogățești până la calitatea de armament, apoi să transformi uraniul de calitate militară într-o bombă. De asemenea, ai nevoie de ceva cu care să livrezi bomba.

Centrele programului nuclear iranian

„Esfahan are o instalație de conversie a uraniului (UCF) care transformă uraniul în hexaflorură de uraniu, o substanță mult mai ușor de prelucrat pentru îmbogățire. Această instalație este o țintă destul de ușoară – este o uzină industrială, arunci câteva bombe asupra ei și gata, ești asigurat că e terminată.

Natanz și Fordow sunt uzine de îmbogățire. Acestea preiau hexaflorura de uraniu în formă gazoasă și o introduc în centrifuge care rotesc uraniul suficient de repede pentru a separa izotopii. Cum funcționează aceste centrifuge iraniene?

Sunt echipamente de precizie – gazul de hexaflorură de uraniu se deplasează prin ele la viteze extrem de mari care necesită ca totul să fie fabricat cu toleranțe ridicate. De asemenea, au nevoie de foarte multe, deoarece uraniul natural este alcătuit din mai puțin de 1 la sută din izotopul dorit, iar fiecare etapă de îmbogățire nu face decât o mică purificare

Natanz are două hale principale pentru aceste centrifuge. Este o țintă mai complicată decât Esfahan. Au săpat gropi mari în pământ, au construit sălile de îmbogățire, apoi le-au îngropat sub ele. Așa că ai nevoie de bombe care să străpungă acel loc”, a explicat autorul american, care notează că Fordow este și mai greu de distrus, fiind practic construită într-un munte. În ceea ce privește Ardakan, acesta este un reactor pentru plutoniu, o altă cale pentru realizarea unei bombe nucleare.

„Există câteva instalații secundare (un reactor de cercetare în Teheran și un reactor pentru energie în Bushehr, dar Natanz/Fordow/Arak/Esfahan sunt centrele pe care Israelul trebuie să le lovească dacă dorește să dea înapoi programul nuclear al Iranului”, completează John Allen Gay.

Poate armata israeliană să lovească centrele iraniene?

Dacă Israelul se hotărăște să lovească programul nuclear iranian, atunci Forțele aeriene ale Israelului ar fi de departe principalul actor în desfășurarea acestui atac, iar principalele avioane de vânătoare necesare pentru asta ar fi F-15 și F-16. Ambele aeronave sunt ideale pentru bombardarea țintelor la distanță, pentru că pot transporta o grămadă de bombe, dar și rezervoare suplimentare cu combustibil.

„Aceste aeronave sunt ambele specializate în atacuri cu rază lungă de acțiune. Puteți vedea în ambele imagini că transportă o mulțime de rezervoare de combustibil gri, mari și grase și au rezervoare de combustibil conforme montate pe partea laterală a fuselajului”, scrie autorul american.

F-16I Sufa, din dotarea Forțelor Aeriene ale Israelului

Celelalte aeronave vor juca un rol secundar. Două vor fi însă principale: avioanele cisternă israeliene derivate din Boeing 707 și avioanele de luptă F-35I. Aeronavele 707 furnizează combustibil suplimentar pentru avioanele de luptă, permițându-le să ajungă mai departe transportând mai mult și, dacă este necesar, să consume mult combustibil pentru a face lucruri precum a zbura foarte repede sau a se angaja în manevre spectaculoase, lucruri care devin necesare atunci când se confruntă cu avioane de luptă inamice sau cu apărarea aeriană.

F-35I sunt invizibile – sau cel puțin mai puțin vizibile, pentru radarele inamice. De asemenea, au sisteme electronice și de comunicații avansate care le pot permite să adune informații în mod silențios și să le transmită altor aeronave pentru a acționa în consecință. Principala lor limitare este că nu pot transporta atât de mult.

„Evident, vor fi mult mai fi multe alte avioane implicate într-o asemenea misiune. Probabil că ar exista un anumit număr de F-15 și F-16 însărcinate cu protejarea avioanelor de atac, drone pentru a distrage atenția apărării aeriene, pentru a monitoriza țintele și a evalua daunele provocate de bombe, precum și avioane radar pentru a crea o imagine a întregului spațiu aerian și a ghida atacatorii în abordarea amenințărilor.

De asemenea, este posibil să fie necesare avioane sau chiar elicoptere pentru a ajuta la salvarea piloților doborâți. Dar atacatorii sunt nucleul; tot restul este construit în jurul lor”, a explicat John Allen Gay.

Cum s-ar desfășura atacul asupra Iranului

Potrivit autorului american, arma cheie în distrugerea centrelor iraniene ar fi GBU-28, cea mai performantă bombă israeliană cunoscută ca “bunker buster”. Acestea sunt uriașe: cântăresc aproximativ 2.300 de kilograme și au o lungime de aproape șase metri. Această bombă a fost proiectată pentru a distruge buncărele irakiene adânc îngropate în războiul din Golful Persic; o bombă care poate pătrunde adânc în pământ și trece prin betonul de înaltă rezistență trebuie să fie rezistentă, așa că au fost construite folosind resturi de tuburi de artilerie.

„Dimensiunea uriașă a acestor bombe limitează numărul pe care le pot transporta avioanele de atac, mai ales că vor transporta mult combustibil suplimentar pentru a ajunge în Iran. După calculele mele, un F-15I poate transporta două astfel de bombe, iar un F-16I una, cel mult două, cu modificări. Ultima dată când am verificat, israelienii aveau 25 de F-15I și cred că aproximativ 50 de F-16I”, scrie John Allen Gay.

Acesta explică că în acest punct apar problemele pentru IDF. Natanz și Fordow sunt locurile unde numărul limitat de muniții se confruntă cu potențiale probleme. Natanz este atât de mare încât, pentru siguranță, vor fi necesare mai multe lovituri pentru fiecare țintă – sălile de centrifugare. Fordow este mic, așa că ar fi nevoie doar de câteva bombe pentru, dar problema este să și atingă ținta: trebuie să treacă prin piatră, pământ și beton.

„Așadar, Israelul are o problemă, în aceea că trebuie să lovească cu multe bombe aceste ținte, dar are un număr finit de aeronave care pot face acest lucru. Aici este locul în care Iranul poate avea un impact: marja devine destul de strânsă dacă Israelul pierde câteva avioane.

Având în vedere distanțele extreme și încărcăturile implicate, ar putea fi capabil să scoată din luptă câteva aeronave pur și simplu prin angajarea puternică a acestora, forțându-le să consume viteză, altitudine și combustibil pentru a supraviețui. Forța aeriană a Iranului este destul de slabă, dar are o apărare aeriană decentă”, mai notează specialistul.

Problemele strategice ale unui astfel de atac

Chiar dacă un astfel de atac ar avea succes, asta nu răspunde la întrebarea strategică ce anume rezolvă el.

„Războiul nu este o problemă de inginerie și nici de matematică. Scopul său, așa cum a spus Clausewitz, este de a-l face pe inamic să facă voia ta. Distrugerea abilităților sale are un impact pe termen scurt, dar el poate reconstrui. Israelului îi va fi mai greu să elimine cunoștințele (know-how-ul) care stau la baza programului nuclear iranian. Ei pot și, probabil, vor reconstrui, ceea ce înseamnă că Israelul va fi nevoit să repete acest atac în câțiva ani”, subliniază cercetătorul american.

Mai mult, acesta este de părere că dățile viitoare Iranul își va ascunde mai bine centrele programului și, în plus, Rusia și China ar avea opțiunea de a furniza Iranului noi tehnologii defensive care ar putea face mai dificile alte atacuri. Moscova s-a abținut ani de zile să furnizeze rachete antiaeriene S-300 Teheranului și are sisteme mult mai avansate pe care le-ar putea furniza în viitor.

La fel, atacarea centrelor programului nuclear ar fi o escaladare majoră și ar putea determina Hezbollah și restul aliaților Iranului din Siria și Irak să intervină, de asemenea. „Acesta este scenariul în care toate aceste necunoscute o iau razna cu adevărat”, avertizează autorul american.