O regiune a Lunii care se află în centrul unei noi curse spațiale internaționale, deoarece ar putea conține gheață de apă, ar putea fi mai puțin ospitalieră decât se credea, potrivit unei noi cercetări, scrie CNN. Conform unor studii, Luna se „contractă”, provocând cutremure care „durează ore”, pe măsură ce miezul satelitului se răcește.
Interesul pentru polul sudic lunar a crescut anul trecut, când misiunea Chandrayaan-3 a Indiei a reușit prima aterizare ușoară în zonă, la doar câteva zile după ce nava spațială rusă Luna-25 s-a prăbușit în timp ce încerca să realizeze aceeași performanță.
NASA a selectat regiunea ca loc de aterizare pentru misiunea sa Artemis III, care ar putea marca întoarcerea astronauților pe Lună încă din 2026, iar China are, de asemenea, planuri de a crea viitoare habitate acolo.
Dar acum, un studiu finanțat de NASA trage un semnal de alarmă: Pe măsură ce miezul Lunii se răcește și se micșorează treptat, suprafața sa dezvoltă pliuri, precum un strugure care se transformă într-o stafidă, care creează „cutremure lunare” ce pot dura ore întregi, precum și alunecări de teren.
La fel ca restul suprafeței satelitului natural, zona polului sud care face obiectul unui interes atât de mare este predispusă la aceste fenomene seismice, ceea ce ar putea reprezenta o amenințare pentru viitorii coloniști și echipamente umane.
„Acest lucru nu este pentru a alarma pe nimeni și, cu siguranță, nu pentru a descuraja explorarea acelei părți a polului sud al Lunii”, a declarat autorul principal al studiului, Thomas R. Watters, cercetător senior emerit în cadrul Centrului pentru Studii Pământene și Planetare al Muzeului Național al Aerului și Spațiului, „ci pentru a atrage atenția asupra faptului că Luna nu este acel loc benign unde nu se întâmplă nimic”.
Luna s-a micșorat cu aproximativ 45 de metri în circumferință în ultimele câteva milioane de ani, un număr semnificativ în termeni geologici, dar prea mic pentru a provoca vreun efect de undă pe Pământ sau în ciclurile mareelor, potrivit cercetătorilor.
Pe suprafața lunară însă este o altă poveste. În ciuda a ceea ce ar putea sugera aspectul său, Luna are încă un interior fierbinte, ceea ce o face să fie activă din punct de vedere seismic.
„Există un nucleu exterior care este topit și care se răcește”, a spus Watters.
„Pe măsură ce se răcește, luna se micșorează, volumul interior se schimbă, iar crusta trebuie să se adapteze la această schimbare – este o contracție globală, la care contribuie și forțele mareice de pe Pământ”.
Cum este afectată cursa spațială internațională
Deoarece suprafața lunii este fragilă, această tracțiune generează fisuri, pe care geologii le numesc falii.
„Aceste falii sunt foarte tinere și se întâmplă lucruri. De fapt, am detectat alunecări de teren care au avut loc în perioada în care Lunar Reconnaissance Orbiter s-a aflat pe orbita Lunii.”, a spus Watters.
Lunar Reconnaissance Orbiter, sau LRO, a fost lansat de NASA în 2009 și cartografiază suprafața Lunii cu diferite instrumente.
În noul studiu, publicat la 25 ianuarie în The Planetary Science Journal, Watters și colegii săi au folosit datele colectate de LRO pentru a face legătura între un cutremur puternic pe Lună – detectat cu ajutorul instrumentelor lăsate de astronauții de pe Apollo în urmă cu mai bine de 50 de ani – și o serie de falii la polul sud lunar.
Cel mai puternic cutremur înregistrat a avut o magnitudine echivalentă cu 5,0. Pe Pământ, aceasta ar fi considerată moderată, dar gravitația mai mică a Lunii ar face ca senzația să fie mai rea, a spus Watters.
Constatările studiului nu vor afecta procesul de selecție a regiunii de aterizare pentru Artemis III, iar acest lucru se datorează scopului și duratei misiunii, potrivit coautorului studiului și cercetătorului planetar de la NASA, Renee Weber.
Indiferent de cauza subiacentă, pericolul potențial pe care îl reprezintă cutremurele lunare pentru astronauți va fi limitat de faptul că, cel puțin în viitorul apropiat, oamenii se vor afla pe Lună pentru perioade scurte de timp, cel mult câteva zile, potrivit lui Allen Husker, profesor cercetător de geofizică la California Institute of Technology, care, de asemenea, nu a fost implicat în acest studiu.
