Un programator din Cluj-Napoca a lucrat timp de opt ani la restaurarea unui Volkswagen T2 fabricat în anul 1971. Autoturismul, cumpărat cu 2.500 de euro, este pus acum în vânzare la prețul de 30.000 de euro. În România, piața vehiculelor de epocă este încă „necoaptă”, dar la nivelul Europei, astfel de mașini sunt la mare căutare.
„După 8 ani de muncă am ajuns, în sfârșit, să înmatriculez T2-ul nostru. Inițial, când am cumpărat cu soția mașina asta, am vrut să o facem camper pentru noi ca să putem vedea Europa și, de ce nu, să începem să facem câteva van-life videouri cu el. Ei bine, lucrurile au luat o întorsătură și… doi copii mai târziu am ajuns la concluzia că nu mai e realizabil acest vis. Din păcate, ne-am hotărât să vindem mașina”, este anunțul postat de Aurelian Pop, un programator IT din Cluj, pe grupul CamperVan România, dedicat pasionaților de călătorii cu autorulota.
În anunțul de vânzare, tânărul proprietar mai arată că modelul de Volkswagen restaurat este unul rar, „fiind din primele grupe de T2, care au fost produse doar între anii 1969 și 1971”.
„Ce o face și mai specială, după cum se vede în poze, este că are și capac Syro, care se ridică, ceea ce-l face ideal pentru a fi transformat într-un camper (n.r. – autovehicul conceput cu spațiu pentru dormit și condiții minimale de trai)”, mai arată proprietarul, potrivit căruia „mașina poate fi înregistrată ca vehicul istoric pentru că este în proporție de 99% originală”.
Omologarea dubiței ca vehicul istoric i-ar da posibilitatea proprietarului să circule în orice oraș european fără piedici impuse de normele de poluare.
Fostul proprietar și-a dorit o restaurare, dar nu a putut să o facă
Contactat de Libertatea, Aurelian Pop (38 de ani) a dezvăluit povestea mașinii restaurate după o muncă de opt ani. „Mașina asta am găsit-o la un domn din Covasna. Și el voia să o restaureze, dar nu a reușit. Nu știu care a fost cauza pentru care el a ajuns să o vândă. Am ales să o cumpăr eu și m-am apucat de treabă”, povestește proprietarul.
În momentul achiziției, Aurelian Pop a plătit pentru mașina aflată „într-o stare superdeplorabilă” 2.500 de euro: „Avea motor de Dacie, era tăiat botul jos și băgat radiator, deși motorul original la T2-uri e răcit pe aer”.
Restauratorul amator a găsit cu greu un bloc motor original și pe el a început să construiască unitatea de propulsie nouă. „L-am trimis în Anglia la cineva să-l repare (n.r. – motorul), pentru că în România nu mai sunt meseriași. Bineînțeles că după ce a ajuns înapoi, am avut probleme cu el și a trebuit să-l refac”, redă Aurelian aventura restaurării.
Aurelian explică faptul că la partea de tinichigerie a lucrat cel mai mult singur. Doar pentru aplicarea vopselei a apelat la un profesionist pentru întreaga operațiune.
<strong><em>„Firmele de restaurare cer atât de mulți bani încât dacă o duceam acolo, aș fi dat cam 40.000 de euro. E și foarte multă muncă. După cum se vede, opt ani de lucru nu e puțin”, spune proprietarul râzând. </em></strong>
T2-ul în vopsitorie
Aproape sigur că nu va găsi client în România
Tânărul clujean spune că obținerea pieselor originale a fost o aventură în sine: „În România există doar o singură persoană care le vinde. Lucrează cu niște site-uri din Germania și în Anglia, reprezentând două companii mari, care au obținut de la Volkswagen toate schemele pentru producerea pieselor”.
Clujeanul a evitat să vorbească despre banii cheltuiți în 8 ani pentru restaurarea vehiculului, dar lasă de înțeles că investiția este considerabilă. Tocmai din acest motiv, își pune speranțe în cumpărători din afara României, acolo unde astfel de mașini sunt mai apreciate și se află la mare căutare.
„La noi în țară, oamenii au cultura mașinilor de epocă și le plac, ceea ce e foarte fain. Problema e că piața din România nu este dezvoltată pentru că și nivelul de trai este mai scăzut decât în țările din Vest. Lumea caută (n.r. – în România), în general, chilipiruri. Eu sunt 90% convins că nu o să găsesc la noi în țară client și îmi pare foarte rău, pentru că e mai frumos să vezi o mașină ca asta plimbându-se pe străzile noastre decât prin München sau Berlin”, a opinat Aurelian Pop.
România, încă „tânără” la capitolul mașini istorice
Colecționarii de mașini de epocă la nivel mondial sunt reuniți sub umbrela FIVA – Federation Internationale des Vehicules Anciens, fondată în 1966 la Paris și recunoscută de UNESCO.
Pasionații de vehicule autohtoni sunt membri ai Retromobil Club România (RCR), care face parte din FIVA și este unica autoritate națională recunoscută pentru certificarea vehiculelor istorice.
Cifrele arată că în România au fost înregistrate din 2003 până în prezent aproximativ 11.000 de mașini istorice. Prin comparație, Germania are 600.000 de vehicule, Franța – 400.000, Austria – 360.000, Suedia – 250.000, Italia – 150.000, Belgia – 140.000, Polonia – 56.000, Spania – 48.000, Cehia – 42.000, Norvegia – 30.000.
„Am intrat în acest club al țărilor în care pasiunea este susținută și dezvoltată oficial undeva prin 1998, când s-a înființat Retromobil Club România. Am fost 21 de membri fondatori, care după Retroparada Primăverii, care a fost chiar de Florii, am decis să înființăm clubul. Practic, acest lucru a permis impulsionarea fenomenului”, a declarat Șerban Cornaciu, vicepreședintele RCR, pentru Libertatea.
Reprezentantul Retromobil a explicat că la căderea regimului comunist erau funcționale în România aproximativ 3.000 de vehicule istorice, multe dintre ele folosite în producții cinematografice cu acțiunea plasată în perioada interbelică sau imediat postbelică.
„S-a filmat foarte mult cu ele. Imediat după Revoluție, o mare parte dintre mașini, mai ales cele aflate într-o condiție foarte bună, au fost exportate. La noi, piața este tânără. De prin anii 2000 au apărut standarde legale care, practic, oferă posibilitatea ca o mașină cu o vechime de cel puțin 30 de ani de la data fabricației să fie certificată drept vehicul de epocă”, a explicat Cornaciu.
Pentru omologare este nevoie de îndeplinirea unui set de condiții, începând cu componentele, care trebuie să fie originale, și terminând cu paleta de culori. „Dincolo de conformitate, vehiculul trebuie să fie în perfectă stare de funcționare. Să se poată circula cu el și să îndeplinească normele de siguranță, care sunt stabilite de Registrul Auto Român, dar în concordanță cu standardul mașinii”, a subliniat expertul român de la RCR.
„Nu răspundem niciodată la două întrebări”
Șerban Cornaciu a mai detaliat o particularitate a procesului de omologare: „Poți să faci o certificare ca vehicul istoric și să nu te înscrii în RCR. Plătești taxa, ai un vehicul istoric și rămâi în afara clubului. Membrii, în schimb, au acces la programul de evenimente al clubului, care sunt în jur de 180-200 pe an”.
Atunci când vine vorba de costul de achiziție și întreținere a unei mașini istorice, valorile pot diferi semnificativ. Colecționarii adevărați, spune vicepreședintele RCR, nu vorbesc niciodată despre banii cheltuiți.
„Noi avem o regulă. Nu răspundem niciodată la două întrebări: cât consumă și cât a costat. Mașina de calitate nu ține neapărat de preț Nu trebuie obligatoriu să ai foarte mulți bani. Pot să vă spun că avem în club persoane foarte diferite social sau profesional, de la studenți până la pensionari”, a mai declarat Șerban Cornaciu pentru Libertatea.
